Cheile Turului
Cheile Turului
In apropierea localitatii Tureni, Culmea Petrestilor isi atenuaeaza prezenta in peisaj, coborand lent si afundandu-se printr-un contact morfologic nediferentiat, sub depozitele sedimentare neogene. Se extinde in aceasta zona unul dintre cele mai tipice areale de deshumare actuala a unei vechi suprafete de nivelare carstica, modelata in eocen-oligocen.
Treptat, pietrisurilesi nisipurile tortoniene care au acoperit-o sunt inlaturate prin eroziune, rocile carbonatice aparand la zi cu intreaga lor gama de insusiri favorabile morfogenezei. Spre deosebire insa de alte zone carstice din Muntii Apuseni, cu un relief fragmentat, mult mai grandios, peisajul extremitatii nord-estice a Culmii Petresti este monoton si bland. Inspre sud se desfasoara o culme tesita, ivita la lumina recent, dupa milioane de ani de acoperire cu alte depozite; inspre nord, vest si est se preling clinele valurite ale Bazinului Transilvanean. In cadrul acestui peisaj cu aspect domol, aparitia brusca in relief a Cheilor Turului surprinde si deconcerteaza totodata. Lungimea lor o depaseste pe cea a Cheilor Turzii, atingand 1850 m, datorita faptului ca, spre deosebire de Hasdate, care si-a axat cursul perpendicular pe directia de desfasurare a barei calcaroase, Turul o intersecteaza oblic, de unde un traseu mai lung in calcare. Spre deosebire de alte forme de acest gen amplasate intr-un cadru natural pitoresc, cu numeroase forme carstice, Cheile Turului se ivesc pe neasteptate din monotonia peisajului Campiei Transilvaniei. Acest contrast izbitor genereaza, prin sine insusi, o puternica impresie asupra privitorului, atragandu-l prin farmecul sau.
Iar daca majoritatea cheilor obliga turistul sa le priveasca de jos in sus, de la firul apei, cele de fata ii ofera posibilitatea de-a le admira si de sus in jos, in profunzime, fapt ce-si are farmecul lui. Ele sunt printre cele mai salbatice din Muntii Trascaului, ingustimea profilului transerversal si verticalitatea peretilor obligand frecvent turistul al eforturi deosebite pentru a le putea strabate.
Pe versantii abrupti apar forme ale reliefului carstic si calcaros, platforme structurale, polite, zimti, pilieri opera ale gelifractiei, cu infatisari caudate si pitoresti totodata. In apropierea iesirii din chei, inspre avale, la partea superioara a versantului drept, se afla un classic portal, cel al pesterii Sura Mare. Desi este declarata rezervatie naturala, cu o suprafata ocrotita de 20 ha, Cheile Turului sunt amenintate cu distrugerea de catre avansarea carierei amplasate in versantul stang.
Sistarea exploatarii calcarului in acesta cariera se impune cu necesitate, macar acumcand ea n-a afectat decat circa un sfert din valentele turistice ale cheilor. Formarea Cheilor Turului, este aproape identica in desfasurarea sa cu geneza si evolutia Cheilor Turzii, situate in imediata apropiere, fapt care l-a indrepatatit de altfel pe Emm. de Martonne (1922) sa le defineasca lapidar ca prototipul Cheilor Hasdatelor. Cheile Turului trebuie incluse in categoria cheilor epigenetice. Nicaieri in alte grupe montane, epigeneza nu este mai edificatoare, nici intr-un alt loc de prezenta cuverturii de roci sedimentare ce a acoperit calcarele nu este mai apropiata si, poate de aceea, mai ilustrativa.
Spre deosebire de majoritatea cheilor din Muntii Apuseni, caracterizate prin evidente aspecte de maturitate sau chiar de imbratanier, Cheile Turului se inscriu in categoria formelor tinere, cu profil transversal ingust, sub forma de V ascutit si cel longitudinal cu numeroase praguri si prezisuri, indicii clare ale unei evolutii accelerate. Accesul la aceste chei este facil. Un drum carosabil, nemodernizat inca, se desprinde din soseaua E60, la kilometrul 455,3 si porneste spre vest, strabatand localitatea Tureni. Dupa circa 2,1 km se ajunge la intrarea in chei dinspre amonte.
In apropierea localitatii Tureni, Culmea Petrestilor isi atenuaeaza prezenta in peisaj, coborand lent si afundandu-se printr-un contact morfologic nediferentiat, sub depozitele sedimentare neogene. Se extinde in aceasta zona unul dintre cele mai tipice areale de deshumare actuala a unei vechi suprafete de nivelare carstica, modelata in eocen-oligocen.
Treptat, pietrisurilesi nisipurile tortoniene care au acoperit-o sunt inlaturate prin eroziune, rocile carbonatice aparand la zi cu intreaga lor gama de insusiri favorabile morfogenezei. Spre deosebire insa de alte zone carstice din Muntii Apuseni, cu un relief fragmentat, mult mai grandios, peisajul extremitatii nord-estice a Culmii Petresti este monoton si bland. Inspre sud se desfasoara o culme tesita, ivita la lumina recent, dupa milioane de ani de acoperire cu alte depozite; inspre nord, vest si est se preling clinele valurite ale Bazinului Transilvanean. In cadrul acestui peisaj cu aspect domol, aparitia brusca in relief a Cheilor Turului surprinde si deconcerteaza totodata. Lungimea lor o depaseste pe cea a Cheilor Turzii, atingand 1850 m, datorita faptului ca, spre deosebire de Hasdate, care si-a axat cursul perpendicular pe directia de desfasurare a barei calcaroase, Turul o intersecteaza oblic, de unde un traseu mai lung in calcare. Spre deosebire de alte forme de acest gen amplasate intr-un cadru natural pitoresc, cu numeroase forme carstice, Cheile Turului se ivesc pe neasteptate din monotonia peisajului Campiei Transilvaniei. Acest contrast izbitor genereaza, prin sine insusi, o puternica impresie asupra privitorului, atragandu-l prin farmecul sau.
Iar daca majoritatea cheilor obliga turistul sa le priveasca de jos in sus, de la firul apei, cele de fata ii ofera posibilitatea de-a le admira si de sus in jos, in profunzime, fapt ce-si are farmecul lui. Ele sunt printre cele mai salbatice din Muntii Trascaului, ingustimea profilului transerversal si verticalitatea peretilor obligand frecvent turistul al eforturi deosebite pentru a le putea strabate.
Pe versantii abrupti apar forme ale reliefului carstic si calcaros, platforme structurale, polite, zimti, pilieri opera ale gelifractiei, cu infatisari caudate si pitoresti totodata. In apropierea iesirii din chei, inspre avale, la partea superioara a versantului drept, se afla un classic portal, cel al pesterii Sura Mare. Desi este declarata rezervatie naturala, cu o suprafata ocrotita de 20 ha, Cheile Turului sunt amenintate cu distrugerea de catre avansarea carierei amplasate in versantul stang.
Sistarea exploatarii calcarului in acesta cariera se impune cu necesitate, macar acumcand ea n-a afectat decat circa un sfert din valentele turistice ale cheilor. Formarea Cheilor Turului, este aproape identica in desfasurarea sa cu geneza si evolutia Cheilor Turzii, situate in imediata apropiere, fapt care l-a indrepatatit de altfel pe Emm. de Martonne (1922) sa le defineasca lapidar ca prototipul Cheilor Hasdatelor. Cheile Turului trebuie incluse in categoria cheilor epigenetice. Nicaieri in alte grupe montane, epigeneza nu este mai edificatoare, nici intr-un alt loc de prezenta cuverturii de roci sedimentare ce a acoperit calcarele nu este mai apropiata si, poate de aceea, mai ilustrativa.
Spre deosebire de majoritatea cheilor din Muntii Apuseni, caracterizate prin evidente aspecte de maturitate sau chiar de imbratanier, Cheile Turului se inscriu in categoria formelor tinere, cu profil transversal ingust, sub forma de V ascutit si cel longitudinal cu numeroase praguri si prezisuri, indicii clare ale unei evolutii accelerate. Accesul la aceste chei este facil. Un drum carosabil, nemodernizat inca, se desprinde din soseaua E60, la kilometrul 455,3 si porneste spre vest, strabatand localitatea Tureni. Dupa circa 2,1 km se ajunge la intrarea in chei dinspre amonte.
