Cheile Runcului
Cheile Runcului reprezinta cea mai spectaculoasa stapungere mofologica a crestei calcaroase Vulturese, nu atat prin lungimea lor, care nu depaseste cu mult 1000 m, cat prin amploarea dezvoltarii pe verticala, energia de relief in perimetrul cheilor depasind uneori 450 m.
Cheile Runcului sunt situate in bazinul mijlociu al vaii Runcului, respactiv in partea centrala a fasiei carbonatice si au o orientare aproximativa pe directia nord-vest sud-est.
Versantii lor, unde roca vie afloreaza cu nonsalanta, rivalizeaza stand fata in fata cu culmea masiva a Bedeleului, de dincolo de Aries.
Diversitatea morfologiei de detalui, etalarea pe verticala a abrupturilor, mendrele vaii care scot in prim plan efortul apei de a-si taia drumul, sunt cateva valente turistice ale Cheilor Runcului. De fapt, ele impresioneaza inca de la intrare prin fatada grandioasa de un alb imaculat al calcarelor. Patruns in intimitatea celor doi versanti atat de apropiati, senzatia de coplesire, de fastuos si grandoare este mai prezenta ca oriunde. Nu stii ce sa admiri mai intai : indaratnicia apei de-a submina piatra sau migala ei de a-si croi un drum plin de revelatii estetice. Catre platoul de deasupra crestelor, versantul stanf isi trimite cornisele abrupte. Intre ele sunt largi culoare de grohotisuri imobile si, ici colo, suprafata neteda a unor repezisuri care, atunci cand zapezile se topesc sau vreo aversa invaluie cheile, devin active, rostogolind in talvegul vaii suvoaie inspumate.
Spre deosebire de alte chei, numarul pesterilor este mult mai redus, cunoscandu-se doar doua cavitati, intre care Pestera de la Runc are o lungime de 378,5 m si o denivelare de 63 m. Cauza acestui fenomen o vom gasi in rezistenta deosebita pe care o opun calcarele cristaline fenomenelor de denudare exo- si endocarstica.
Versantul drept este mai sobru, mai masiv. Abrupturile de la partea superioara coboara in trepte, fiecare polita structurala devenind un pat germinativ pentru o vegetatie indaratnica, preocupata de a exploata fiecare coltisor care s-o apere de vanturi si rostogolirile pietrelor.
Cheile Runcului sunt opera vaii cu acelasi nume, care-si aduna apele prin intermediul a trei afluienti (Belioara, Tisa si Jgheburoasa) din partea de nord-vest a culmii formate din calcare cristaline. In amonte de chei ea evolueaza in roci cristaline paleozoice (sisturi si amfibolite)care vin in contact cu calcarele de aceeasi varsta. Avem o retea hidrografica organizata, inca de la debut, pe roci dure, antecarbonifere, pe care le-a fragmentat si inalturat croindu-si un culoar de o maturitate evidenta.
Daca morfologia majora nu introduce deosebiri frapante in peisaj, ambele sectoare reprezentand versantii abrupti si masivi, cea de detaliu insa scoate in evidenta particularitatile intime ale rocii, reactia ei la atacul agentilor exogeni. Relieful grefat de dolomite ankeritice este caracterizat de prezenta formelor de alterare fizica tunuri, creste, zimti, etc.. in vreme ce pe calcare datorita duritatii lor la eroziune, a avut loc o denudare in panza areala, prin disolutie, care a slefuit parca suprafata versantilor.
Vizitarea Cheilor Runcului nu ridica probleme dificile. Drumul de acces desprinde din aceeasi axa directoare care este pentru Muntii Apuseni valea Ariesului trece prin localitatile Ocolis si Runc, ajungand, dupa nici 6 km, la chei.
Versantii lor, unde roca vie afloreaza cu nonsalanta, rivalizeaza stand fata in fata cu culmea masiva a Bedeleului, de dincolo de Aries.
Diversitatea morfologiei de detalui, etalarea pe verticala a abrupturilor, mendrele vaii care scot in prim plan efortul apei de a-si taia drumul, sunt cateva valente turistice ale Cheilor Runcului. De fapt, ele impresioneaza inca de la intrare prin fatada grandioasa de un alb imaculat al calcarelor. Patruns in intimitatea celor doi versanti atat de apropiati, senzatia de coplesire, de fastuos si grandoare este mai prezenta ca oriunde. Nu stii ce sa admiri mai intai : indaratnicia apei de-a submina piatra sau migala ei de a-si croi un drum plin de revelatii estetice. Catre platoul de deasupra crestelor, versantul stanf isi trimite cornisele abrupte. Intre ele sunt largi culoare de grohotisuri imobile si, ici colo, suprafata neteda a unor repezisuri care, atunci cand zapezile se topesc sau vreo aversa invaluie cheile, devin active, rostogolind in talvegul vaii suvoaie inspumate.
Spre deosebire de alte chei, numarul pesterilor este mult mai redus, cunoscandu-se doar doua cavitati, intre care Pestera de la Runc are o lungime de 378,5 m si o denivelare de 63 m. Cauza acestui fenomen o vom gasi in rezistenta deosebita pe care o opun calcarele cristaline fenomenelor de denudare exo- si endocarstica.
Versantul drept este mai sobru, mai masiv. Abrupturile de la partea superioara coboara in trepte, fiecare polita structurala devenind un pat germinativ pentru o vegetatie indaratnica, preocupata de a exploata fiecare coltisor care s-o apere de vanturi si rostogolirile pietrelor.
Cheile Runcului sunt opera vaii cu acelasi nume, care-si aduna apele prin intermediul a trei afluienti (Belioara, Tisa si Jgheburoasa) din partea de nord-vest a culmii formate din calcare cristaline. In amonte de chei ea evolueaza in roci cristaline paleozoice (sisturi si amfibolite)care vin in contact cu calcarele de aceeasi varsta. Avem o retea hidrografica organizata, inca de la debut, pe roci dure, antecarbonifere, pe care le-a fragmentat si inalturat croindu-si un culoar de o maturitate evidenta.
Daca morfologia majora nu introduce deosebiri frapante in peisaj, ambele sectoare reprezentand versantii abrupti si masivi, cea de detaliu insa scoate in evidenta particularitatile intime ale rocii, reactia ei la atacul agentilor exogeni. Relieful grefat de dolomite ankeritice este caracterizat de prezenta formelor de alterare fizica tunuri, creste, zimti, etc.. in vreme ce pe calcare datorita duritatii lor la eroziune, a avut loc o denudare in panza areala, prin disolutie, care a slefuit parca suprafata versantilor.
Vizitarea Cheilor Runcului nu ridica probleme dificile. Drumul de acces desprinde din aceeasi axa directoare care este pentru Muntii Apuseni valea Ariesului trece prin localitatile Ocolis si Runc, ajungand, dupa nici 6 km, la chei.
