Cheile din bazinul vaii Galdei

Exista numeroase similitudini genetice si evolutive intre Galda si Ramet, doua rauri apropiate, singurele dealtfel care nu s-au lasat impresionate de bastionul calcaros al Culmii Ciumerna Bedeleu. Existenta raului in cauza nu poate fi negata si de aparteneta la bazinul acestuia a sectoarelor median-inferior al Ariesului si superior al Rametului.

Privind gradul de evolutie al vailor Galda si Ramet, comparativ, in conditiile unui substrat litologic relativ asemanator si a unor caracteristici hidrologice relativ apropiate, se observa maturitatea avansata a Galdei fata de Ramet. Cele doua chei fanion din Trascau ale Rametului si Intregaldelor releva asadar un decalaj de varsta, in sensul batranetii pronuntate a celei din urma, fapt ce contravine primei rezolvari a problemei si sustine prezumtia unei alte configuratii a retelei palogeografice din zona, pe care o vom analiza in legatura cu geneza cheii Inregaldelor. Din interactiunea Galdei si afluientilor sai, pe care-i primeste, aidoma Rametului, in cea mai mare parte in zona carstica, au rezultat sase sectoare de chei si anume: cheile Galditei Turcului, Intregaldelor, Galdei, Cetei si Tecsestilor. Fiecare dintre cheile mentionate prezinta resurse turistice proprii, fiecare poate constitui un obiectiv turistic de sine statator. Distantele reduse ce le separa, creeaza conditii favorabile vizitarii lor in bloc, sau macar a unora dintre ele (cele doua chei de pe Cetea, ale Galdei si Intregaldelor, ale Galditei si Turcului).

Zestrea cea mai bogata apartine, fara indoiala, Cheilor Intregaldelor. Putine sunt strapungerile morfologice din Muntii Apuseni unde fragmentarea pe verticala a versantilor sa fie mai pronuntata. Versantul stang este abrupt in treimea inferioara si cea mediana, prelung in partea superioara, ofera privitorului tot ceea ce denudarea exocarstica a putut imagina vreodata. Intre piscurile piramidale se deschid ravene adanci, colmatate cu limbi prelungi de grohotisuri. In coapsa corniselor, arcadele convietuiesc pasnic cu podurile naturale sau gurile de pestera.

La toate acestea se adauga indaratnicia vegetatiei de a fertiliza stanca si prezenta celor 47 de pesteri deschise, cel mai adesea, in versantii cheilor sau in imediata lor apropiere. Asa sunt Pestera Bisericuta (310 m lungime), una dintre cele mai concretionate si mai bogate in speleoteme pesteri din Muntii Trascaului si Pestera nr. 13 din Cheile Intregaldelor (140 m lungime). Fundalul este alcatuit din peisajul montan umanizat prin cranguri si gospodarii razlete, cu linistea ce cotropeste toate ungherele si atmosfera patriarhala ce emana prin toti porii sai stabilitate si continuitate.

Cheile Galditei - Galdita este cel mai viguros afluent al Galdei in bazinul superior, pe care il primeste amonte de localitatea Intregalde. Isi aduna apele de pe versantii nord-vestici ai Masivului Ciumerna, respectiv de sub Masivul Magura (1267 m), aflat intr-o zona de separatie a Muntilor Trascau de Muntii Metaliferi, o regiune impadurita, ce benefiaciaza de un aport sporit de precipitatii, asigurand raului o alimentare permanenta si bogata. Cheile au o desfasurare paralela cu linia crestelor principale din Masivul Ciumerna, al carui flanc vestic l-au fragmentat. In aceste imprejurari, versantul drept este mai inalt, mai abrupt si mai accidentat. Cel stang apare ca o cornisa asimetrica, ca un front de cuesta impunatator cu caderea inspre Galdita. Incercarile raului de a razbi spre sud, de a strapunge bariera de calcare pieptis au ramas ca o pecete in morfologia versantului drept. Fiecare inceput de meandru, orientat spre est, tradeaza o noua incercare, fiecare sfarsit de meandru, debusand catre nord, o renuntare in plus. Nu lipsesc desigur nici grohotisurile, martori nedespartiti ai dezagregarilor ce se desfasoara intens pe suprafatele cu roca nuda.

Cheile Turcului Galda, Galdita si paraul Turcului nu reprezinta altceva decat colectorul principal cu afluentii sai de ordinul intai si doi. Fiecare cu propriul sector de ingustare, fiecare cu impunerea in relief a unor forme cat mai inedite si mai grandicase. O cheie in miniatura ce nu masoara nici 200m, deoarece ce ea s-a format prin actiunea unui organism de curgere consolidat pe acelasi tip de roca, trebuie inclusa in grupa cheilor de adancire normala. Chiar daca masivul de calcare a suferit miscari de ridicare, bazinul de receptie al paraului Turcului fiind limitat, a fost antrenat in totalitate in aceste miscari. Ca urmare, eroziunea in adancime a crescut pe intreaga suprafata si nu in anumite zone critice, excluzand astfel posibilitatea aparitiei fenomenului de antencedenta. Pe suprafata restransa, aidoma propriei lor desfasurari, Cheile Turcului retin atentia prin elementele morfologiei de detaliu comune tuturor formelor de acest gen: abrupturi, creste, lapiezuri, grohotisuri, zimti, etc

Cheile Intregaldelor aceste chei se desfasoara aval de localitatea Moldolesti, apartinnd comunei Intregalde, in zona maxima latime a Culmii Ciumerna Bedeleu, de unde rezulta si lungimea lor apreciabila (1,5 km). Desi orientarea generala este nord-vest sud-est, culoarul morfologic isi schimba de mai multe ori direstia, imbracand o forma sinuoasa.
Observatiile de detaliu intreprinse in zona acestor chei si in primul rand, maturitatea formei in sine, cu un profil, in sectorul superior, situat la o altitudine mult mai mare decat inseuarea de la Cristesti, extrem de evazat, ne-au condus la schitarea altui model posibil de evolutie a relelei hidrografice din aceasta parte a Muntilor Trascaului.
Geneza cheilor prin eroziune regresiva este imposibila, iar morfologia vaii nu ofera nici un indiciu al formarii lor prin captare subterana, ramane luarea in considerare a unui drenaj pe traseul actual inca din tortonian-sarmatian.

Considerand Galda ca o retea ce si-a pastrat inca din tortonian-sarmatian directia de drenaj, elucidarea originii cheilor Intregaldelor se simplifica mult. Dupa ce si-a organizat bazinul superior pe formatiuni necarstificabile, Galda intersecteaza inca de timpuriu calcarele Culmii Ciumerna Bedeleu. Alegerea este sigura, constanta evolutiei pe acelasi traseu se materializeaza treptat in relief sub forma unor chei grandioase. Cheia Galdei aproape ca nu exista rau care sa traverseze partea estica a Muntilor Trascaului fara sa intersecteze masive izolate de calcare jurasce, raspandite in mare numar ca olistolite si klippe in aceasta regiune. Aiudul, Rametul, Galda, Ampoita, etc.. au deshumat astfel masive in evolutia lor. In cele mai numeroase cazuri, masivele izolate au fost scoase la zi prin fenomenul de retragere laterala a versantilor, prin eroziune selectiva. Ca urmare, apar sub forma unor mameleoane rasfirate pe intreaga suprafata a versantilor, de la baza pana la cumpenele de apa. Atunci cand ele sunt situate in axul vailor au fost despicate, rezultand scurte sectoare de chei, o proportie hotaratoare de origine epigenetica.
O astfel de cheie este cea sculptata de apele Galdei intr-un olistolit dehumat pe versantul vestic al varfului Galzii, in aval de localitatea Poiana Galdei. O cheie scurta, cu vadite aspecte de imbatranire, amenintata si ea de extensiunea carierei de calcare comune, utilizate la construirea drumurilor, a digurilor, tribut enorm pentru castig infim!

Cheia Cetei cand se parea ca odiseea evolutiei cetei in calcare a luat sfarsit, iata ivindu-se in albia sa fruntea tesita a unui olistolit. Prea tarziu pentru a putea fi ocolit, prea la indemana, date fiind litoclazele si predispozitia dizolvanta a apei pentru a nu fi fierastruit. Fara nici o tagada, Cheia Cetei ramane un laborator ideal, unde procesul de marmitaj poate fi observat si descifrat in toate ipostazele sale, ocazie care, pastrand proportiile, o vom mai intalni in Muntii Apuseni, doar o singura data, atunci cand vom strabate renumitele chei ale Galbenei.

Cheia Tecsestilor desi nu a resusit sa strabata culmea principala a Ciumernei, Cetea, afluent pe stanga si cel mai lung al Galdei adauga la zestrea sa turistica a Muntilor Trascaului inca un sector de cheie, situat de aceasta data in bazinul ei superior cel al Tecsestilor. Cheia a aparut prin traversarea epigenetica a crestei care, pornind din Pleasa Rametului se continua pana in Piatra Craivii, paralel cu culmea principala Ciumerna Bedeleu. Lungimea cheii atinge 500 m si se individualizeaza in peisaj prin versanti abrupti populati cu numeroase forme de dezagregare, unde grohotisurile sunt la ele acasa.

Pentru turistii dornici de a bate la portile tuturor acestor bastioane stancoase accesul in zona este deosebit de usor, fiind facilitat atat de existenta unei sosele ce trece prin cheile Galdei.